Poezie O atingere divină

O atingere a vântului sfânt

Am simţit revărsând o iubire,

În inimă plină de cânt

Mereu îm trezeşte un gând

Un dor după nemărginire!



Un dor mă cuprinde şi plâng…

Un dor după Tatăl ceresc,

În palma Lui sfântă mă frâng

Şi stau neclintit ca un fulg

Căci vreau doar cu El să trăiesc,



Din suflet porneşte-un suspin

Văzând cum lucrează iubirea,

Ştiind că sunt omul din drum

Nimica în mine nu-i bun

Dar Domnul mi-a dat fericirea



La Tine o Doamne mă-nchin

Nu ştiu cum plăti-voi iubirea,

De poalele hainei mă ţin

Ca femeea bolnavă, azi vin,

Eu ştiu că Tu dai nemurirea!



Atingere-a vântului Tău

Am simţit când treceam prin pustie

Cu dor Te aştept Domnul meu

Eu nu sunt din neam de Iudeu

Dar dă-mi astăzi apa cea vie!



Căci vreau să trăiesc pentru veci

Cu Tine în Ţara eternă

Să scap de cărările reci

De gânduri şi vorbele seci

Eu vreau de la Tine lumină



Lumină din sfântul Cuvânt

Să-mi dai să-nţeleg nemurirea,

De şi încă sunt pe pământ,

Cu Tine-am făcut legământ

dorind să găsesc fericirea!



Viaţa pe pământ e coşmar

E beznă pe el fără Tine

De-aceea m-am dus la Calvar

M-am dus să găsesc al Tău har

Iar harul să rămână în mine!



Să ardă ca focul ceresc

Să topească ce-i vechi şi murdar

O Doamne ce mult Te iubesc

Cu Tine aş vrea să trăiesc

Căci Tu m-ai scăpat de amar



Simt jarul ceresc cum se-aprinde

Şi arde plăcerea de-o clipă

Mândria, şi ura le prinde

Pe rugul iubirii-s jertfite

Iar fiinţa în mine se schimbă!



Sunt nou, înoit de Hristos

În sângele Lui sunt spălat,

De-aceea azi vin bucuros

Să-i fiu lui Isus de folos

Cu Tatăl, Hristos ma-mpăcat.



2/17/2010