Poezie Margini de speranta

Speranta, sa zdrobit in asteptare,

Privesc in zare cu ochii umeziti de plans,

De nu-mi raspunzi Isus, cadea-voi in uitare,

Iar sufletu-mi va fi pierdut si invins.



Tacerea Ta, ma strange ca un cleste,

Iar bezna, negura m-a inconjurat

Inima-mi bolnava, Te cauta orbeste,

Sufletu-mi Te striga de frica subjugat!



De nu-mi raspunzi o Doamne nici acuma,

Cand teama, disperarea m-au cuprins,

Am sa raman zdrobita... in durere

Si de uitare, sufletu-mi va fi invins.



Raspunde-mi Doamne cand Te caut,

Sunt slaba si in disperare ma framant,

Eu Te doresc cu intreaga mea suflare

Te-as lauda, dar n-am putere sa-Ti mai cant.



Cu fata-n palme stau, zdrobita de durere,

De ce nu vii sa ma ridici de jos?

Bolnava sunt, am obosit, nu am putere,

Esti ultima speranta Domnul meu Hristos!



Am coborat pe treptele credintei,

Te caut Doamne! Unde Te-ai ascuns?

Nu-mi mai raspunzi iubirii si sperantei,

Cerul e de arama, e de nepatruns!



De nu vii Doamne, am sa mor pe cale

Ca trupul e bolnav... iar duhul e slabit,

De nu ma scoti acum din incercare...

Eu am sa mor... Isus, am obosit!