Poezie Iertare...

N-am să pun flori la căpătâiul nopţii

Căci nu mai vreau de el să fiu supus

Eu mi-am schimbat pe veci destinul sorţii

De-acuma sunt pe calea lui Isus.



Voi renunţa să-mi amintesc trecutul

Iertat fiind de însuşi Dumnezeu

El mi-a iertat prin Fiul Său păcatul

Iar de atuncea îl slujesc mereu...



Dacă Hristos prin jertfa de pe cruce

M-a curăţat să fiu mereu curat

Eu sunt convins că-n ceruri mă va duce

Căci doar de El ajuns-am transformat



Am fost iertat de a mea neputinţă

De tot păcatul ce l-am săvârşit,

Umblând din biruinţ-n, biruinţă,

Până voi deveni desăvârşit.



Voi semăna din florile credinţei

Pe drumul care duce la lumină

Vor creşte pe cărarea biruinţei

Până vom fi patria divină.



Hristos lucrează şi acum în mine

La fiinţa omului ce-i muritor,

Ca să fiu gata pentru noua lume

Acolo sus în ţara fără nor.