Poezie FOCUL (1)

Focul !



M-ai rentâlnit Isuse

Pe vatra vieţii mele ,

Eram doar o scântie

Ce mă uitam spre " Stele ".



Căldura-ţi mă cuprinse

Şi mă trezi-n sfârşit ,

Că mult mai sus e FOCUL

Spre care am tânjit.



Şi-am inţeles atuncea

Ce flacără te-ars ,

Ce chinuri ce văpaie

Spre Tini să fiu atras !



A Dragostei de frate

De Dumnezeu Slăvit ,

Doar ea putea să ardă

Ogoru-mi neplivit.



Că buruieni crescut-au

Mă sufocau , rodeau ,

Atâtea nempliniri ,

Chiar mă innăbuşeau !



Ţi-am spus atunci Isuse : " Iată-mi

Nemulţumirea , grija ,

Mândria, lăcomia ,

Atotstiinţa , criza ,



In cari mă văd acuma

Le pun pe-altarul tău

Le arde Doamne toate

Nimic din ce-i al meu ,



Să nu mai fie Tată

In vatra vieţii mele

Doar flacăra Iubirii

De dincolo de stele" !