Poezie Pe dealuri cu Domnul

Pe dealuri cu Domnul în seri de uitări,

Cu anii departe ca niște năluci,

Cu ape nestinse în ochi de atunci

Și vatra iubirii curgând înspre mări,



Pe dealuri cu Domnul, senin orizont

Cu roua-nvierii pe degete lungi

Și pâinea iubirii pe care o frângi,

Ca-n vânturi corăbii albindu-se-n port.



Pe dealuri cu Domnul, așa e de-acum,

Canina durere în lațul ei stă,

Nu mușcă, nu țipă, la om nu se dă,

Pe dealuri, deasupra de lumea de fum...



Și-o clipă de Christ înviat m-a-nsutit

Mii și mii de arpegii peste dealuri arzând

De o albă clipire întru care pătrund

Ca și văzul de aur într-un ochi neciobit.