Poezie Te rog... (2)

Te rog, Stăpâne, mergi 'naintea mea,

Alee fă cu pasul Tău și drum,

Că-n suferință, iată, n-am acum

Curaj să intru, ca un fulg de nea.



Nu știu răspunsuri, n-am decât dureri,

Amare flori crescute-n adâncimi

De om pierdut din albii heruvimi

Și împietrit în zilele de ieri.



Așa că vino Tu 'nainte și

Ridică-mi ochii iar către zenit...

Cu-o mână mă apucă de murit

Și-mi umple buzunarele cu-a fi!



Te rog, Stăpâne, mergi 'naintea mea,

Alee fă cu pasul Tău și drum.

Că-n suferință, iată, n-am acum

Curaj să intru, ca un fulg de nea.