Poezie Când mai ades, cuget...

Când mai ades, cuget...



Când mai ades, cuget mereu

La Lucifer, şi ce făcut-a

Când sus în cer a-nceput lupta

Înălţându-şi, propriul eu

Pân-ce-a ajuns la apogeu...

El n-a fost distrus, ci ţinta

Era-ntoarcerea la Dumnezeu!



Şi-n dragostea Lui cea mare

De Dumnezeu Sfânt, Creator,

Cel ce-a dat viaţă, tuturor,

Prin forţa Sa, vie-n creare,

I-a dat un timp de îndreptare

Ca în prezenţa lumilor,

El, Cel Sfânt, s-aibă crezare.



Dar oare, ce s-ar fi-ntâmplat

Dacă Dumnezeu, de-ndată

Iar fi decis, dreapta răsplată,

Pentru că el s-a răsculat

În cerul sfânt şi prea curat

Până atunci, făr-nici-o pată,

De când totul, a fost creat?



Iubirea-ar fi fost spulberată

Şi lumile pline de spaimă,

Că Dumnezeu le ţine-n seamă

Şi-n urmărire neîncetată

Pentru-a le pune sub judecată,

Şi-ar fi născut atunci o teamă

Ce nu mai putea, fi vindecată.



Flavius Laurian Duverna

22 august 2012