Poezie Zambet(Discutie cu TATA)

-Eşti acolo? Hei!!!De ce nu răspunzi?Tatăăă..



Tăcerea se aşternuse in miezul dimineţii.Vocea blândă se auzi din nou spunând:

-De ce n-ai venit să mă ajuţi?N-ai schiţat măcar un zâmbet.De ce trebuie să fiu singur?Ai zis ca să te chem....şi n-ai venit ..(incepu plânsul pentru nota mică de la lucrarea de la info)



Trecu o dimineaţă şi încă una şi încă una şi .......



Un soare zâmbind se aplecă peste plânsul pădurii.(râul ce izvora din muntţii de îngrijorări ai fiinţei plăpânde).



Se auzi un glas şoptind cu voce ştearsă:

-Am stat in umbră ca să vezi că nu poţi fără să priveşti în fiecare zi la mine.Şi nota mică ce ai luat e mare pentru mine căci am văzut ce ai lucrat 'nainte pentru mine.



Atunci copilul sesiză că tatăl lui murise..(îi spuse doica ca pe front un glonte îl atinse).



Lordul a închis capitolul măreţ şi ......