Poezie Cum trebuie sa traim

Sclipim o clipă şi murim

O adiere-i viaţa-ntreagă.

De nu ştim pentru ce trăim

Minciuna-ntr-adevăr ne leagă.



Atingem parcă apogeul,

De fărdelege şi păcat,

Dar el tot creşte,parca fumul

Ne îconjoară,ne-a legat.



Trăim înconjuraţi de martori

Care au fost şi vor mai fi,

Însă rămânem nişte trântori

Şi suntem morţi(nu suntem vii).



O de-am privi puţin spre tintă,

Spre Căpetenia făr' cusur,

Şi diavolul să nu ne mintă

Să realizăm tainicu-azur.



Atunci am prinde noi puteri

Ca într-o lume frământată,

Speranţa Sfintei Primveri

Să ne susţină voinţa cumpătată.



Nu prin puterea noastr-acumulată

Prin exerciţii fizice sau compilaţie,

Ci prin tăria care-i înzestrată,

De Dumnezeu în rugă prin asimilaţie.



Să stai mai mult in faţa Domnului,

Şi sa primesti în fiecare zi

Putere ca să faci doar voia Lui

Chiar lângă tine de cădea-vor mii.