Poezie Langa Moise

O ruga infocata se-ndreapta catre cer,

Si-astept pe loc raspunsul ce-l poate da doar El.

Vazand ca nu-mi raspunde de teama sunt cuprins

Si vreau sa merg la altul raspunsul sa primesc



Dar cand pun piciorul pe prag ca sa ies,

Pe cort vine norul cel dumnezeiesc.

Ma-ntorc iar la locul de ruga si astept

Sa-aud iarasi glasul cel bland ,glas ceresc.



Privesc cum cu Moise vorbeste de sus,

Si el ca un prieten ii spune deschis:

"o iarta poporul ,si fardelegea lui,

Si nu da prilej de hula Egiptului".



O, si cum Moise acestea-I cerea,

Dumnezeu asculta si astfel facea.

El iarta pe Israel de pedeapsa

Si-i zice lui Moise sa le porunceasca.



Cu degetul lui El poruncile scrie.

Sa nu slujiti altuia decat Mie.

Iubiti-Ma va zic cu-adevarat

Si va voi pazi neincetat.



Apoi vad cum norul cel dens se ridica

Si vad ca afara e-o vreme torida.

Ma uit imprejur dar nu vad pe nimeni

Dar stiu Dumnezeu este pretutindeni.