Poezie Inainte de-nviere

O noapte trista, intunecata ,

Era 'nainte de-nviere.

Parca-nghetase tot pamantul ,

Si peste tot era tacere...



Cand prima raza de lumina ,

Venita din-spre rasarit,

Un inger alb din inaltime,

Ca fulgerul jos s-a oprit ,



Langa o lespede de piatra ,

Ce ascundea intr-un mormant ,

Pe ACEL ce-a daruit viata ,

Iar la inceput ,a fost Cuvant !



S-a zguduit din temelii ,

Planeta noastra cea albastra,

Caci a venit printre cei vii ,

Chiar Dumnezeu in lumea noastra



Iar lespedea s-a pravalit

Strajerii cazuti la pamant,

Caci nu putea fi zavorat

ACEL ce e de trei ori sfant!



Cum ai putut sa crezi Pilate,

Cu al tau sigil , ca poti sa-nchizi

Pe Acel ce-i din Eternitate,

SiAdevar .Iar tu sa crezi ,



Spalandu-ti mainile murdare

Caci nu tu esti cel vinovat!

Doar marii Preoti si multimea

La moarte...ei L-au condamnat .



NU.nuse putea ca stanca rece

Sa tina in ea DUMNEZEIREA,

Nici moartea si a ei locuinta,

Sa biruiasca NEMURIREA..



Si atunci s-a-nfaptuit minunea ,

Caci a iesit la viata iar ,

ACEL ce avea sa ne aduca ,

Speranta fara de hotar...



DE ce cautati printre cei morti

Pe Acel ce este pururi viata,,,,

I-a zis chiar ingerul Mariei,

Care-a venit de dimineata-



Cu alte surori, sa unga trupul,

Cu smirna –aleasa si aloie,

Acelui ce era chiar DOMNUL,

Dar astazi...nu era nevoie



Caci a-nviat Domnul mariri,

Si toate-n lume s-au schimbat

E prima zi a saptamanii,,,

Iar Domnul e viu cu-adevarat...



Saltati cu toti de bucurie

Caci Domnul nostru a-nviat.

Strigati in lume sa se stie,

Eviu...Eviu.,cu adevarat...amin



Octombrie 9 09.