Poezie Voia Ta (1)

Așază-mă în voia Ta, Isuse,

cum râul curge lin în cursul lui

trecând prin munți și văi, campai întinse,

far' a se-abate-n stânga drumului.



De-i voia Ta să merg numai prin vale,

ajuta-mă să nu cârtesc defel.

Să pot să duc povara slavei Tale

neostenit, urmând divinul țel.



Și dacă vrei ca ploile și vântul

să îmi încerce al credinței miez,

nu le opri, ci mă-ntăresc în duhul;

privind la Tine să înaintez.



Ori de voiești să urc pe creste 'nalte,

piciorul să îmi suie pe 'nălțimi,

smerenia îmi fie dintre toate

mai lucitoare pe-ale vieții culmi.



De vrei să-mi fie-nseninată viața

ca-n zilele de primăveri târzii,

învață-mă să-Ți caut mereu Fața;

să-mi răstignesc umanele-mi porniri.



De-i voia Ta să rabd foame și lipsuri,

să-mi fie trupul ars, de ger pătruns,

îngăduie să-Ți fiu fidel și-n chinuri;

îmi fii Isuse-n lipsă îndeajuns.



Și dacă vrei să sufăr pentru Tine

săgețile vrăjmașe fără număr,

îmbracă-mă în armături divine

făcute din răbdare, nu din fier.



Ori de voiești ca trupul să îmi moară,

Să fie dat uitării al meu 'eu',

firea cea veche o dezbrac... să piară...

și mă dedic în slujbă, Domnul meu.



E voia Ta să Te slujesc pe Tine

și vin fără constrângeri, natural,

să mă așezi în voia Ta, Stăpâne...

Și hotărăsc să mă predau total!



Galați, aprilie 2010