Poezie Lemne de foc

Lemne de foc



Munceşte omu-o viaţă-ntreagă,

Şi nu-i un lucru rău deloc

Însă nu-şi dă seama că odată,

Toată truda lui va fi un lemn de foc!



Şi mai strânge şi avuţie,

Şi le-ascunde într-un loc

Fără ca apoi să ştie...

Că va fi un lemn de foc!



Şi-şi mai face şi o casă,

Şi-şi mai cumpară camere la bloc

Neştiind c-aici le lasă,

Să ardă într-o zi ca lemn de foc!



Hambarele, zi de zi şi le măreşte

Şi-are tot ce îşi doreşte-n stoc

Şi cu cât fără Hristos şi le sporeşte,

Cu-atâta vor mocni mai bine-n foc!



Însă când sfârşitul va veni subit,

Pentru mulţi va fi un şoc...

Fiindcă-şi vor da seama negreşit

Că de suflet nu s-au ocupat deloc!



Atuncea va fi prea târziu, e-adevărat

Dar astăzi încă se mai poate...

Ca orice om prin jertfa Lui răscumpărat,

Să scape de focul veşnic şi de moarte!





~Amin~