Poezie „Atenţie”

Vuietul munţilor răsună

Parcă-i un clopot folosit,

El dă s-anunţe o furtună

Un grup de stânci sau prăvălit.



În urma lor răsună marea

Cu vuietul de trădătoare,

Valul se-aruncă dă intrarea

Într-o cetate stătătoare!



Încearcă să distrugă totul

Loveşte valul furios,

Dacă în casă este Domnul

Valul se trage ruşinos;



Căci Dumnezeu este putere

Şi cei ce-s ancoraţi de El,

Chiar de vor sta-n plină vedere

Vor rezista pân’ la apel!



Până vor auzi strigarea

Veniţi la mine cei trudiţi,

Căci Domnul le va da putere

De El vor fi nedespărţiţi!



Iar cei ce şi-au construit case

Pe temelie mişcătoare!

Când vor veni valuri imense,

Şi vânturi ce-s distrugătoare!



Casa le va fi un morman

De nu îl au pe Dumnezeu,

Nu vor ajunge la liman

Nu pot fără de Fiul Său.



Dar cei ce şi-au construit casă

Pe temelia lui Hristos

Lor parcă nici nu le mai pasă

Căci vântul e primejdios!



Hristos e stânca cea de veacuri

Care nu poate fi mişcată,

Cu El poţi fi şi tu de-apururi

În ţara Lui cea minunată!



Zideşte-ţi casa dar pe stâncă

Şi stânca să fie Hristos

Atunci scăpa-vei de osândă

Vântul va fi neputincios!



Nu te va îngrozi nici vântul

Cu vuietul distrugător,

Nici marea care dă semnalul

La val să urce înspre nor!



Nici clopotul ce dă anunţul

Unei furtuni ce va veni,

Căci ai cu tine pe Stăpânul

Cu El totul vei birui!



Nu mai e mult şi încă o dată

Vom auzi sunând trompeta

Atuncea sfinţii deodată

Vor nainta să-şi i-a răsplata.



Atuncea în văzduh pe boltă

Toţi vor vedea pe Dumnezeu

Dar cei cu inima curată

Vor fi pe veci cu Fiul Său.



17.04.2010