Poezie Pornit îmi este gândul...

Pornit îmi este gândul...



Mi-au înverzit câmpii şi pomi în taină cerul

Răscolitoare cânturi din somn trezit-au dorul

Cu-aromă fremătândă din firul ierbii crude

Desferecând zăvoare pe-a versului feude...



Pornit îmi este gândul la strânsul de petale

Când lacrima de ceruri din punctele vernale

Seminţelor luminii lasă din frâul de mătase

Culoarea maiestuasă pe suflet să îmi coase,



O ie cu intarsii stele, de sclipitoare steme

Şi-o apă curgătoare albastră să mă cheme

Din trestii tremurate sub aripi de cocoare

Când se întorc în stoluri la vechile cuibare.



Uşor ca şi un flutur hotarul trec la zvonuri

Mă fac una cu apa, cu vântul de prin cornuri

Ţin primăverii trena şi schimb culorile din ie

De mână cu anotimpul, ce-mi este bucurie...



Adun în cărţi petale a florilor ce-au fost

O încântare albă pe crengi trecută-n rost

Să îmi aducă-aminte de mugure plăpând

Când rod zemos hrăni-va pe cale vreun flămând...



Fuioare triste, albăstrii din fumul nepăsării

Nu m-or prăda cât port cămaşa ascultării

Prin anotimpuri trasă, uşoară cum e fulgul

Brodată-n fir de taină cum este rugii rugul!



17.07.2010