Poezie Mi-e dor (6)

Mi-e dor de chipul flăcării dintâi

Peste absențe toată prăvălită,

De lung ecou în care Tu rămâi

Rostirea de cuvinte neumbrită.



Mi-e dor de mâna-ntinsă peste fagi,

În adiere, ciripită seara,

Când șoimii frânți de aripile largi

Se-ntorc în somn adânc de căprioară.



Ce încă se visează grațios

Când lebădă, când anotimp, când tei...

Nu vreau să-mi fie, Doamne, mai prejos

De dor cântarea-n pământești alei...



Și dor îmi e de-o liniște în zbor,

În care nu-i vânare de-amintiri...

De mine în iubire îmi e dor,

Și de alintul mâinii ce-o respiri.