Poezie Îl vad pe Domnul

Frâng stăncuțele pe-un câmp aripi vânturii,

Gândurite stau priviri în cerești copii,

Legănată umblă-n tei ambra de visări,

Parcă-ar fi zenit când iei norul de pe zări.



Se ascund în chihlimbar anotimpuri verzi,

Au trecut în necuprins vorbe-n care crezi,

Pascu-le și le tot mân spre o rimă iar;

Vorbele mi-au îngropat viața-n calendar.



Și de-atâta peisaj, ochiul meu e dus

Tocma-n tinda unui deal și privește-n sus:

De acolo vin culcuș, aripi de iubiri,

Clocotiri de echinocși parcp-s regăsiri.



De-adevăr înveșmântat în vorbiri de nea,

Prinsă-n cuie de argint pe ființa Sa...

Și nu tremur, ci-anotimp am în pălmi sclipind

Când Îl văd pe Domnul meu lumile iubind.