Poezie O zi cu Domnul (1)

O zi cu Tine, Doamne, ca un vis ,

dar cât de-adevărată şi deplină!

Vin păsări de pe cerul cel întins

de mâna Ta, la mine în grădină.



Şi la taifas cu Duhul Tău când stau,

pe tâmple mi se-aşază ploi de gând

mănos, cum toamne strălucite n-au

adus vreodată roduri pe pământ.



Sau de încep, în ascultare, sfat

să iau, cum gâza-n sacii ei, polen,

se-nlătură din aer deodat'

văzduhul tot - şi-i doar un cer solemn



şi-o preumblare sfântă şi-mpreună,

pe humusul secundei sfărâmate,

cum se domoală valuri în lagună,

sub tălpile triremelor uitate.



O zi cu Tine, Doamne, şi rămân

cu înc-o zi ne-mbătrânit şi bun...

Sunt aerul mai plin cu un plămân,

ca seva, în nuiaua de alun.