Poezie Doamne, au fost asa putini

Doamne, au fost aşa puţini...





Citesc în sfintele Scripturi

De viaţa Ta cea sfântă,

De pilde, de învăţături

Ş-un gând mă tot frământă;



Doamne, au fost aşa puţini

Cei ce-au stat lângă Tine!

Doar câţiva magi, sfinţi pelerini

Priveau spre zări senine



Să vadă steaua, sus pe cer

Ce naşterea-ţi vesteşte

Iar îngerii, în sfânt mister

Cântară omeneşte,



Vestind păstorii din câmpii

Că s-a născut Mesia,

Iar ei plecară, spre-al găsi

Cu Iosif şi Maria.



S-au închinat-naintea Sa

Şi magii şi păstorii

Însă mulţimii nu-i păsa

Şi nici conducătorii



N-au aşteptat venirea Lui

Aşa cum se cuvine

Unui trimis al Domnului

Care din ceruri vine.



Cu ură mare, pas cu pas

Mai marii-l urmăriră.

Chiar şi când, la divinu-i glas

Se însănătoşiră



Bolnavi. În ziua de Sabat

Ei îi găsiră vină

Că legea nu a respectat

Deşi la orbi, lumină



Le-a dat, iar slăbănogilor

Putere să păşească.

Şi grai chiar, a dat muţilor,

Făcându-i să vorbească.



Dar prea puţini l-au înţeles

Primind învăţătura;

Apostolii ce şi-a ales

Cum ne spune Scriptura,



Nişte femei, ce l-au urmat

Pe drum, din Galileea,

Un Lazăr, ce-a fost înviat,

O Marta şi-o Maria



Ce l-au primit în casa lor

Cu multă bucurie

Pe minunatu-Învăţător

Alături vrând să-i fie,



Să-l însoţească tot mereu,

Să-i afle-nvăţătura

Şi să-i asculte glasul Său

Cum tălmăcea Scriptura.



Puţini au fost apoi, acei

Ce l-au urmat la cruce:

Ioan şi câteva femei

Şi Simon, care duce



De el alături crucea grea

Care îl doborâse.

În rest, mulţimea blestema

Pe-acel ce o iubise.



Dar nici azi nu sunt numeroşi

Acei care-l ascultă,

Acei ce-i rămân credincioşi

Stând în veghere sfântă.



Dar Domnul a încurajat

Chiar cea mai mică turmă

Şi chiar i-a binecuvântat

Pe cei sosiţi la urmă:



„O, turmă mică, nu uita

Ceea ce Domnu-ţi spune!

Sfânta împărăţie-a Sa,

Ce nu-i din astă lume,



El cu plăcere ţi-o va da,

De stărui în credinţă.

Deci luptă, nu te-nspăimânta

Şi-avea-vei biruinţă!”



„Codaşii vor fi cei dintâi”,

Dacă se-ntorc la Tine!

De-aceea zic: „Doamne, rămâi

Şi-n inimă la mine!



Şi chiar dac-o să-mi fie greu

Să merg pe strâmta-ţi cale,

Ajută-mi să păşesc mereu

Doar pe urmele Tale!



Când Soarele s-o ridica

Pe-a veşniciei treaptă,

Aş vrea să fiu mireasa Ta,

Fecioara înţeleaptă”.



Chiar dacă azi puţini îmi par

Cei care Te ascultă,

Când vei veni, Isuse, iar

Vor fi la sfânta-ţi nuntă



Mulţimi, ca stelele pe cer

Purtând veşminte sfinte

Şi-un nume nou, divin mister

Având înscris pe frunte.



Te-ndură, Doamne, de noi toţi,

Caci vrem să fim cu Tine

La ale veşniciei porţi

Ziua de-apoi când vine.