Poezie Al Tău bal

Cum nu se miră umbra mea de mine,

Oricât, în soare cald, m-aş răsuci,

Aşa nu-mi sunt privirile-Ţi străine,

Aşa mi-eşti drag şi tot aşa mă ştii.



Pe ochiul meu vin ape dimpreună

Cu mincinoase trestii şi bâtlani.

Tu mă ascunzi ca ziua-n săptămână

Şi ca pe-o săptămână între ani.



Să nu mai văd decât semeţe creste

Care în soare numai vieţuiesc.

Şi nu mai sunt, căci umbră nu mai este,

Cu supla-Ţi siluetă mă-nfrăţesc.



Tu mă faci stânca din care izvor

Ţâşneşti lovind toiagul mântuirii.

Eu n-oi seca, chiar dacă am să mor

Umplând cu mine rânduiala firii,



Ci voi uda o nouă formă-n cer

O altă stare într-un alt real…

O, Doamne, -mbracă omul cu mister

Şi îl invită azi la al Tău bal.