Poezie Nebunul (din pilda lui Isus)

Nebunul (din pilda lui Isus)



A fost un om în vremuri depărtate

Stăpân pe mari întinsuri și moșii,

El stăpânea ținuturi mari și gloate

Și-avea comori și multe bogății.



Strângea mereu în marile hambare

Și grânele-n colhozuri mari gemeau

Vedeai palatul lui departe-n zare

Și turnurile-nalte străjuiau.



Era bogat și mândru și sarcastic

Dar era rău la suflet și hain

Pe cei săraci el îi trata bombastic

Și îi punea la cazne și la chin...



Lucrau din greu și robii și cireadă

Și-i aduceau belșug în orice an

Avea slujbași nenumărați pleiadă

Și calcula cu grijă orice ban.



La poarta lui veneau să ceara pâine

Săraci și scribi și liberi și străini

Dar inima lui rece ca de câine

Era ca un ogor de mărăcini.



Strângea, strângea mereu ca și hârciogul

Cămările gemeau de grâu și must

Nu îi păsa că-l blestema ologul

Și oamenii-l priveau toți cu dezgust.



De Dumnezeu nici nu voia să știe

Căci n-avea timp să facă rugăciuni,

Trăia-n păcat,desfrâu ăi agonie

Și-i înșela pe oameni prin minciuni.



Văzând că e prosper cu perspectiva,

În miez de noapte pe când socotea

Și-a zis: "eu am o nouă-alternativă,

Hambarele sunt mici, le voi strica.



În locul lor voi înălța hambare

Mai mari și mai înalte decât sunt,

Le voi nălța ca să se vadă-n zare,

Ca nimeni altul pe întreg pământ.



Si am să stau de vorba cu-al meu suflet

Și am să-i zic: Hei, suflete bogat,

Să te-odihnești acum din al tău umblet,

Bea și mănâncă,doar ești împărat!



Pe când vorbea cu sine-n miez de noapte,

De sus din cer s-a auzit un glas:

- Nebunule, ce ai vorbit în șoapte,

Va ști întreg pământ în acest ceas!



Ești un nebun căci chiar în noaptea asta

Va trebui să dai ce ți s-a dat.

Un suflet ai, dar te-a găsit năpasta,

Că-n noaptea asta îți va fi luat!.



Și cui vor rămânea acestea toate?

Cu ce folos vei rămânea acum?

Vor rade-n urmă marile noroade

Căci totu-n urmă se va face scrum...



Păcatul tău e c-ai făcut la planuri

Dar fără Dumnezeu ai stat la sfat.

Tu ți-ai dat singur bogății și daruri

Pe Mine-n casă tu nu m-ai chemat!



Când ți-am trimis săraci la poarta casei

I-ai izgonit și i-ai apostrofat

În fata oamenilor te mândrisei

Te-ai lăudat si singur te-ai-nălțat!...



Ca un nebun ai strâns, dar fără Mine

Credeai că moștenești moșii întregi

Nu ți-a păsat de sufletul din tine

Și nu ai vrut pe Dumnezeu s-alegi!

.......................................................................

Și s-a rostit o aspră judecată

Asupra bogătașului cel rău

El calcula în noaptea-ntunecată

Dar nu i-a dat nimic lui Dumnezeu.



Așa va fi cu orișicine-adună

Doar pentru el, dar fără Dumnezeu

Căci ce primim, primim din mâna-I bună

Și omul strânge tot mereu,mereu...



Isus a spus ca-n lume lăcomia,

Iubirea de avere si de bani

Diminuează la creștini tăria

Și-i face niște lacomi și tirani.



Dar dacă ai ș dai și la săraci

Pe care-i vezi sau cei pe care-i știi,

Tu strângi în ceruri bogății cu sacii

Și Domnul însuși îți va răsplăti!



Noi nu ne bizuim pe bogăție

Căci ceru-ntreg El nouă ni l-a dat

Si El ne-a scris în sfânta Lui Solie

Căci cine-a dat,chiar lui Isus I-a dat !



De-aceea, Doamne, dă-ne-nțelepciune

Hambarul nostru-n cer să fie plin

Să ne silim să facem fapte bune,

Când vei veni să fim cu Tine - Amin



Amin Febr. 14. 2010 - Chicago

Aprilie.17. 2010 - add