Poezie Pomul și copacul

Pomul și copacul



Chiar lângă livada mare

Cu măslini și portocali

Este mlaștina în care

Stau hiene și șacali



O pădure cum s-ar spune,

Cum mai rar poți ca să vezi

Unde cedri au renume,

Nu ca pomii din livezi.



Un copac vecin cu pomul

Se uita mândru de sus,

Cum se uită-adesea omul

Mândru și cu nasul sus.



Și-n mândria lui îi zise

Pomului plecat în jos:

-"Cocoșatule!" și-i râse

Peste gard așa fălos...



- Știu, sunt cocoșat acum,

Căci sunt încărcat de rod,

Dar să nu te-ntreci cu gluma,

La cules vreau să te văd!...



Și, când a venit culesul,

Pomul nostru s-a-ndreptat,

Pe copac l-apucă stresul,

Stăpânul s-a supărat...



Se opri lângă copacul

Ce-i la margini de pădure

Și când își deschide sacul

Prinse-n mână o secure...



- Ține umbră - a zis stăpânul,

Și n-aduce rod deloc,

Am să-l tai deci pe jupânul

Că nu-i bun decât de foc!...

.....................................................



Pilda cred că se-nțelege:

Un om rău și fără rod,

Totdeauna-i scos afară

Dintre oameni din norod.



Și la noi in adunare,

Buni și răi avem mereu,

Ultimul cuvânt îl are

Pân' la urmă DUMNEZEU!



Amin Nov.07.07 Chicago

aprilie 14.2010 -add







Acum puteti avea acces si la poeziile "ce nu vede Dumnezeu , Metanoia, Internetul ,

Nebunul Descendenta si altele din volumul "Luminita"