Poezie PRIVESC

Privesc









Privesc,privesc,doar atit mai pot sa fac,doar sa privesc

Launtru meu incare nu zarec nimic,din cauza beznei neatinse

Care sufletu-mi acum il are si nu il pot sal stapinesc

Din lacrimile amare ce au stins focul sperantei nentelese



Sunt doar un fir de praf ce calatoreste in asta lume

Ce de nimeni nu mai poate fi inteleasa,nici chiar de mine...

Cel hoinar cu sufletul gol ca un tomberon

Ce de parte,a fi,un sfint anvon



Linistea-mi numi gasesc si puteri nu mai am ci doar privesc

La clipele ce au trect pe linga mine,irosindu-mi privilegiu sa traiesc

Dar acum e tirziu...e tirziu dar mai astept

Daca va reinvia in mine mucul ce nu e stins complect



Este o vorba romineasca,viata cine o are so traiasca

Nu cum am irosito eu,fara sa gindesc macar o clipa

La clipa ce maine are sa vina

Daca voi fi sau nu voi fi?o intrebare ce incepe sa ma copleseasca



Acum nu mai am ce face decit sa tac si si sa indur

Rodul nepasari mele si sa sper la un viitor mai bun

In care scinteia in inima sa se aprinda

Ca sa stau la pinda cind Mielul are sa vina



Nu mai vreau pe viitor sa privesc la suflrtul meu ca la un cosciug

Rece si fara viata ci vreau d de-a cum,sa ascult

Vocea ce ma cheama sa fiu un crestin mai bun nu un rug

Si vreau sa privesc in urma cu fior iar inainte cu ruga si mult dor





data de 26.09.2009 00:52