Poezie Oglinda vieţii

Ieşind din cetatea de vise

Purtat fiind pe aripi de vânt

Un val de cuvinte se puse

În inima mea şi în gând,



Un semn de-ntrebare se cere

La tine creştin călător ,

Ce-ţi spune oglinda-n tăcere

Cum vezi chipul tău? ”Roditor”?



Te vezi că aduci roade bune

Ca jertfă pe-altarul ceresc?

Sau doar, mândrie-i în tine

Şi uiţi că eşti omul firesc?



Să ştii, cât mândria domneşte

Te vezi pe o stâncă înălţat!

în faţa oglinzi priveşte

Dar gândul să-ţi fie curat,



Priveşte prin ochii credinţei

Şi-atunci vei vedea desluşit

Căci tu eşti un rod al seminţei,

Doar Domnul E desăvârşit!



Priveşte-n oglinda vieţii

Şi puneţi mereu o-ntrebare

Slujesc eu pe Domnul dreptăţii

Sau vreau să fiu doar în lucrare?



Un lucru se cere, i-a seama

Mândria alung-o din tine

Primi-vei atuncea lumina

Deschizându-ţi în faţă o lume



iar când vei privi în oglidă

tu ai să vezi un păcătos

Vei fugări orice omidă

Ce roade –n trupul sănătos!



Mândria, de cer te desparte

Cum apa-o desparte pământul,

Mândria te duce la moarte

De nu împlineşti azi Cuvântul.



Citeşte Cuvântul cu frică

Că-n el vei afla un răspuns,

El pune mândria pe fugă

în el este Fiul străpuns



În el vei găsi adevărul,

Adevărul ce E Dumnezeu

Pentru tine trimi-Sa El fiul

Să-ţi ajute când drumul e greu.



De sincer vii azi la Isus

Găsi-vei în locul mândriei,

Un om ce-i zmerit şi supus

Umplut de puterea iubirei.



04-12-2010