Poezie Testament

TESTAMENT

18.04.2010 (1 Împăraţi 2:1-12)



În pletele-mi de vreme ninse

Stau ţurţuri de-ncercări şi jale

Şi amintiri apuse-s prinse

În zâmbet şters şi-ntr-o scrisoare.

Stau gârbov, tremurând din pană

Şi scriu în picur trist de ceară

Iar ceaiul s-a răcit în cană

Şi sunt bătrân… şi-i ger afară.



Băieţii mi-s plecaţi prin lume,

Soţia-i plânsă şi bolnavă,

Eu stau cu coala albă-n faţă

Sunt istovit… sunt o epavă…

În dreapta-mi, Biblia tocită

De lacrimi mii-i pătată toată

Şi-ngălbenită stă şi-aşteaptă

Cântarea-mi binecuvântată…



Sunt David azi şi-n ceasul morţii,

Aştept un fiu să-l ţin de mână,

Să-i dau înţelepciunea vieţii

Şi sfatul bun, cel de pe urmă…

Dar singur sunt şi, fără umbră,

Un tinerel bălai apare:

„Bineţe-ţi dau bunic şi tată,

Sunt Înger bun şi vin din Soare!”

Şoptit, c-o adiere lină,

Îl simt cum scrisul mi-l înmoaie

Şi mă ajută c-o Lumină

Să-mi scriu un testament pe foaie…



Avere n-am să las în urmă,

Deci n-am rugină şi gunoaie,

O viaţă am trăită-n Domnul,

Şi lacrimile-mi curg şiroaie:



„Iubiţi copii şi scumpă soaţă,

Sunt cel ce Dumnezeu l-a vrut –

Un rob umil ce-n a sa viaţă

Doar pe ISUS l-a cunoscut.



Cu frică şi cu evlavie

Poruncile le-am ascultat

Am mers pe Calea Lui – se ştie –

Mi-a fost şi Tată şi-Împărat!

Voi… dragi copii şi scumpă soaţă,

Doar după EL v-am îndrumat

Şi Biruinţa noastră-n viaţă

ISUS a Binecuvântat!



Luaţi seama dar la Calea voastră,

La Legi, Porunci şi Adevăr

Sunt toate scrise-n Cartea noastră –

Scriptura este Sfânt Izvor!

Credinţa-n inimă se naşte

Şi-i moştenirea ce v-o las -

Bunăvoinţa e în roade

Şi-n pocăinţă, şi-n urmaşi…

Înţelepciunea-i o virtute,

Răbdarea este un alt dar –

Voi cereţi-le de la Tatăl

Şi Dumnezeul le dă prin Har.



Păcatele le iau cu mine…

Sunt şterse şi nu vi le las,

Vă las în raft un rând de haine

Sunt albe şi-s de bun-rămas…”



AMIN.