Poezie Ai milă, Dumnezeul meu...

AI MILĂ, DUMNEZEUL MEU!

11.04.2010 (2 Samuel 11:1-17)



Când David şi-a golit simţirea

Şi prin păcate se plimba,

Satana i-a strunit privirea

Şi-n preacurvie-l umilea.

Ca piatra ce loveşte apa,

Minciuna-n cercuri a crescut

Iar David, prins în pofta firii,

În criminal s-a prefăcut.

Şi moartea i-a umbrit gândirea

În uneltiri l-a zămislit

Dar Dumnezeu-Atotputernic

Păcatul i l-a biruit.

Prin moarte, moartea a plătit-o

În Judecata Celui Sfânt

Ce-a dat pedeapsa şi-a-mpătrit-o

Proorocită prin Cuvânt.

Cutremurat sunt azi de David

Ce crunt păcatul l-a plătit

Şi mă gândesc, umil, la mine

La patimi ce am pătimit…

Sunt poftele ce-mi dau târcoale

Şi duhuri rele din trecut,

Sunt lene, silă, delăsare

Şi depărtarea de Scripturi…

Ai milă, azi, de mine, Doamne,

Ascunde-mă de ceasul-rău,

Păzeşte-mă de nepăsare,

Păstrează-mă în Harul Tău!

Adu-mă pe genunchi la Cruce

Şi curăţeşte-mă, ISUS!

Coboară peste mine Duhul

Cel Sfânt, al Tatălui de Sus!

Şi mă smereşte, Doamne Sfinte,

În slava şi iubirea Ta,

Ţinteşte-n mine pocăinţa

Şi ţine-mă pe Calea Ta!

Dă-mi Doamne biruinţă-n fapte,

Şi dă-mi credinţa din bătrâni,

Transformă-mi viaţa-n bunătate

Şi în iubirea de creştini! AMIN.