Poezie Pavel lui Timotei

Pavel lui Timotei





Din închisoarea Romei bătrînul Pavel scrie

Cuvintele de viaţă ce-mi sună astăzi mie:

"Fiule ce-n lanţuri pe tine te-am născut

Primind pe Domnul Vieţii greşeală n-ai făcut.



Azi eşti părtaş la slava de Isus pregătită

Pentru aceia care au viaţa chinuită

De lacrimi şi suspine, de grijuri zi de zi,

Ce luptă cu demonii cu sutele de mii.



Aşa şi tu, o frate, nu te lăsa călcat

De-acei duşmani ai crucii care s-au adunat

Să lupte cu puterea primită din cel rău

Ca să te biruiască cu tot avântul tău.



Tu dar de-acum fi tare, nu sta nepăsător

De darul ce-i în tine. Lucrează mai cu spor.

Adânc în al tău suflet e dor de veşnicie

Ce izvoreşte roade de sfântă bucurie.



Acum cînd a mea viaţă se stinge pic cu pic,

Ascultă, drag copile, ce pentru tine zic:

Credinţa ce-ai primit-o să o păstrezi curată

Şi de filozofie păstreaz-o ne-ntinată.



Fii blând şi înţelept cu cei ce-s fraţii tăi

Te pleacă-n rugăciune adânc şi pentru ei.

Să fii un bun exemplu ca nimeni, nici cel rău

Să nu se poată-atinge de scump sufletul tău.



Şi Evanghelia Sfântă ce de la mine-o ai

S-o-mparţi la fiecare s-ajungă toţi în rai.

Iar taina Evangheliei împarte-o înţelept

S-o duci cu sîrguinţă la fiecare drept.



Să o păstreze-n inimi pentru întotdeauna

Ca-n ceasul încercării să biruie furtuna.

Căci greu o să mai vină aici pe-acest pămînt

Cînd diavolul se luptă să-nvingă tot ce-i sfînt.



Copiilor în leagăn se pune-atunci ce-i rău

Să steie-n întuneric, să intre toţi în hău.

Ei de părinţi n-au teamă nici frică de Cel Sfînt,

De rău li-e plină viaţa chiar pînă la mormînt.



Plăcerea lor e mare când stau la chefuială

Nici unul nu se teme de-o aspră răfuială.

Dar Domnul îi îndură, i-aşteaptă şi acum

Să vină azi la viaţă pe luminosul drum.



Dar lor nici nu le pasă că Domnul a murit

Şi pentru a lor fapte le cruce s-a jertfit.

Îi gâdile-adevărul şi-şi dau învăţături

Din tot ce e în lume, numai nu din Scripturi.



Tu dragul meu prieten, copil născut în har

Ce vei primi odată o veşnicie-n dar.

Ia seama dar la tine să fii exemplu-aici

De nu vei fi lumină vei fi pierdut pe veci.



Iată, eu sînt gata să merg spre veşnicii

Mă rog şi pentru tine să fii păzit de-urgii.

Să mă-ntâlnesc cu tine-n cerescul Paradis

Acolo-mi este ţinta precum Isus a zis.



Odată avui parte să fiu răpit şi eu

Să văd ce înconjoară pe Sfântul Dumnezeu.

Sânt lucruri care omul nicicând nu a auzit

In slava cea din ceruri, acolo-am fost răpit.



De cînd aceste lucruri preasfinte am văzut

Ca să mă ţină-n lume nimica n-a putut.

De-acuma mă aşteaptă Cununa Harului

Ce-i dată chiar de Isus, Lumina Cerului.



Şi-atuncea eu cu toţii ce pe Isus slujesc

Cînta-voi veci mărire cu Corul Îngeresc.

Mă bucur mult de harul ce m-i s-a arătat

Şi care azi pe mine de moarte m-a scăpat.



Salută dar pe fraţii care aici rămân

Eu plec spre veşnicie, la Bunul meu Stăpân.

Lupta mea-i sfârşită, acum s-a terminat

Mi-a dat răscumpărare după-nţeleptu-i sfat."



Acum încheie Pavel, e ultima scrisoare

'Nainte ca s-ajungă la minunatul Soare.

Luceafărul de ziuă, doar el mai străluceşte,

"Se-apropie lumina!" la toţi el o vesteşte.



Şi-n închisoarea Romei bătrânul Pavel moare

Mergând de-acum 'nainte, la Cela ce e Soare.

Şi peste veacuri multe răsună-al lui Cuvânt:

"Veniţi din întuneric la Domnul care-i Sfânt!"







AMIN