Poezie Duellum

Sa-Ti multumim?

De nu au fot in stare geloasele nocturne

In freamatul potcoavelor de stele cazatoare,

Sa-si franga luna si s-o bea cu apa rece.

Nu vom putea nici noi de-ajuns,

Atat cat vom vrea deplin pana in cer la nunta,

Chiar de ne vom faces chele,

Trupul sa ni-l dam ca jertfa pe arena mortii,

Sa intelegem precum am vrea sa-Ti multumim…

Nu vom putea!



Doar noi insine ne vom multumi,

Sa-Ti fim unelte-ale genunchilor batatoriti

Cu inima zdrobita-n trup,

Pe capete in lupta ingerilor nostri,

Cu glasul sfasiindu-ti cerul…

Sa tremure vrajmasii nostri-n iad.

Macar atat am vrea si noi sa facem!



Sa-Ti multumim?

Ne dor camasile manjite cu sange

Ale neamului nostru

Si anii-s prea putini, credinta noastra-i muta,

Trairea cuvintelor noastre de-un bob ne desparte…

Fapte, nu vorbe, ne cere mantuirea,

Caci doar de ochii lumii ne intindem mana.



Sa-Ti multumim am vrea…

Da-n nepasare nu vom putea caci cerul plange.

Solutia ne sta la indemana

Si pilda tintei noastre ne este zugravit pamantul.

Comoara ascunsa, ce a fost gasita…

Sa vindem tot ce avem de pret,

Chiar eu-l sa-l supunem smochinului uscat

Si-abia atunci tot cerul multumirii noastre,

Ne va gasi nu stane de mustar

Cu mainile prinse-n colti de lei,

Ci dandu-i Domnului slava

In splendoarea hainei multumirii fara pata.

Iti multumim Doamne!