Poezie Sa ne trezim!

De ce in noi se zbat dorinti de departare

Si caldicei ne subjugam robiei vanturilor aspre?

Culpavul imn al biciului cu ochi duiosi

Pecetea sa ne-o smulga vrea furandu-ne privirea dinspre cer

Si-n nepasare sa ne inchinam ,

Purtand in noi icoanele idolatriei noastre.



Sa ne trezim de-ndata din prilejul poticnirii noastre,

Ce-n fasa legilor firii am belciugit minciuna netrairii

Primind de peste gard intinsa mana

Si-n staulul oitelor firave

Si-a lasat rapindu-ne credinta, blana.



Cand va veni pe nouri Domnul,

El a-ntrebat cu peste douazeci de veacuri

De va gasi credinta pe pamant?

In caruntetea anilor si-al tineretii spumos val,

Ne va-ntari picioarele pe stanca “EU sunt”…

Iubindu-ne pana la capat.



Si dupa ce am cunoscut izvorul apelor duioase

Si in adancul marii pacatul l-a inecat pentru o vreme,

Plangand pe umarul stalpilor din templu…

Dupa toate astea, flacari sa ne arda?



“Sa ne trezim frati si surori…

Sa nu ne prinda somnul!”