Poezie Via dolorosa

Pe drumul Viei Dolorosa

Imi simt picioarele pe stanca

Chiar de boldul mortii

Vrea sa ma intunece cu cate-o trista veste.

Eu voi ramane-acolo

Sa calc pe urmele Golgotei.



Si chiar de ramanea-va doar o ramasita

Eu si tu…chiar noi Mireasa

Avem un Mire ce alunga sagetile cohortelor vrajmase

Cu rasul negrelor ursite

Risipidu-le in vrednicia Marii Moarte.



Doar in arénele splendorii cantau ca prazi

Cununile ce isi primeau rasplata strazilor de aur

Cand sfasiati erau crestinii…

Nu de lei, ci de fiarele Romei

Fiindca chiar si in pálatele lor patrundeau

Torente de lumina prin rugul trupurilor pline de iubire.



Zadarnic cercasera-mparatii blesteme sa arunce

In ochii atintiti spre cer.

Degeaba duhurile-ntunecate

Cu tarmuri pline de sirene

In corul lor s-adape-n flora sufletele-alese,

Mireasa… va ramane-ntreaga, fara pata

Pe drumul Viei Dolorosa

Ce Mirele a strabatut-o si El biruind ispita.