Poezie Rob

Rob ascultarii de tine,

As vrea ca orice gand sa fie

Si-n casa numelui Tau,

Chivotul ingenunchierii mele sa-l aprind,

Strapungand urechea firii-n remuscare.



La mesele betiei, razand in nepasare,

Se-aseaza cupa firii,

Urand “noroc” celui ce-ndoapa pe prieteni.

Ca dupa ani, pe-aceiasi masa,

Cupa intristarii a trupului rece s-o aseze

Si-n regretul lacrimii sa-i pese,

Vazand cupa judecatii plina.



Rob as vrea Stapane-n haina zilei,

Sa Te slujesc urand minciuna,

Ca din potirul maniei Tale sa nu gust.

Te-ai saturat scuipand caldicei,

Ce firea nu si-au rastignit,

Cand Fiul Tau le-a intins mana.



De rabda chiar pamantul

Si cerul cand vede miselia…

Udandu-ne ploaia, iubirea Ta se simte,

Ca ciocarlia zborul cantului se-arata

Si-n vai chiar de se plange,

Imbatul Duhului se-ncinge,

In zvacniri de slavi ce trambita de-odata,



Ca turcii firea-si scapa giebelele in smirna

Caci in tacerea crucii se anina,

Un dor mai aprig decat veninul firii

Si rob eu iti sunt Doamne-n haina zilei.