Poezie Soarele neprihanirii

Luna, rusinea te va acoperi,

Cu pacatul pe care l-ai ascuns

In noptile tale de veghe.

Si groaza soare, pe tine te va-ncinge,

Cand batranii vor vedea zidirea,

Ce-n Sion, locas al bucuriei…

Domnul ne va fi soare!



Vai de mine!

Multi isi vor pleca genunchiul,

Mila implorand cand auzi-vor:

“Plecati ca nu va cunosc!”

Vor chema stancile sa-i acopere,

Scormonind morminte, chemand morti afara,

Ca sa intre ei.



Caci al neprihanirii soare,

Ei nu-L vor putea privi,

Cand maretia toata fi-va pentru-ai Lui copii,

Ce de aici din a intristarii vale,

Au fost ai luminii fii,

Iar noaptea au vegheat cu candelele pline.