Poezie Biblia (2)

O, ce carte minunată

Şi de-atâţia neglijată

Cea mai sfântă, cea mai vie,

Ce va fi şi-n veşnicie !



Biblia nu-i teorie

Deşi-i scrisă pe hârtie

Prea puţini trăiesc aşa,

Cum ne-nvaţă Biblia.



Cel ce-o poartă-n al său gând

Nu va mai greşi nicicând

Căci e un izvor de viaţă,

Ce ne umple de speranţă.



Ea nicicând nu se-nvecheşte,

Parcă zilnic se-nnoieşte

Are-n ea aşa valoare

Că-i mai mare, ca oricare.



Dacă-o ai cumva în casă,

Şi de praf nu este ştearsă,

Eu îţi zic că-i tare bine

Ca să o citeşti, creştine !



Studiaz-o-n rugăciune

Căci Ea-i har în fapte bune;

Deci în orice dimineaţă

Citeşte-o şi ia povaţă !



Biblia are în sine

Călăuza înspre bine

Dar şi planul celui rău

De nu-nţelegi mesajul său.



Ţi-arată calea spre vecie

Unde lacrimi n-o să fie

În promisiunea sa,

Stă şi viaţa mea, şi-a ta.



Deci, hotărăşte creştine

Şi citeşte din ea bine

Chiar de eşti nemângâiat,

Ea lucrează imediat.



De eşti copleşit de boală,

Biblia din pat te scoală;

De eşti răpus de cel rău,

Tot ea, e răspunsul tău.



De eşti plin de sărăcie,

Ea e o comoară vie;

Iar de lacrimi ai pe faţă,

Ea-i lumină şi viaţă.



Ea e calea spre Isus

Ce pe cruce-a fost străpuns,

E izvor de apă vie,

Ce curge din veşnicie.



Scrisă-a fost de Duhul Sfânt

Mii de ani tot rând cu rând

Toţi având acelaş gind

Domnul vine în curînd



Biblia-i sfântă comoară

Dacă-o ai în inimioară,

Nu te temi de nimenea

Chiar în noaptea cea mai grea.



Deci, toţi fraţii s-o citească,

Slova ei s-o preţuiască,

Şi mereu s-o poarte-n gând;

Vine Domnul în curând !

Amin