Poezie In vechime

In vechime omul putea sa traiasca

Doar cu mana sfanta si dumnezeiasca;

Deseori vedem cum poporul sfant

Patruzeci de zile postea pe pamant.



Nu manca nimica ,nici apa nu bea,

Ci cu Domnu-ntruna el convietuia;

Petrecea in taina mult timp plin de Har

Si in rugaciune el nu statea rar.



Ci ades' se ruga-n orice-nprejurare,

Cerea calauzirea-n orice incercare

Si vedem cum Domnul ades' insotea

Cu minuni si semne toata lucrarea sa.



Omul nu traieste numai cu mancare,

Ci cu orice Cuvant ce Domnul il are

Pentru fiecare din cei ce doresc

Sa asculte voia Tatalui ceresc.



Care staruiesc in post si rugaciune,

Pastrandu-se ne-ntinati de ce este-n lume,

Pentru toti acestia Domnul a pastrat

Binecuvantarea si un rod bogat.



Astazi,insa,omul traieste-n belsug,

Nu se mai inhama la astfel de jug,

De aceea slujba-i fara de Putere,

Caci lucreaza doar dup-a sa placere.



Si nu se mai fac minuni ca-n vechime,

Ici si colo apar putine farame,

Nu mai ai curaj sa poti infrunta

Pe cel ce lucreaza dupa pofta sa.



Poti sa spui tu oare mai marelui tau

Ca ce face el este foarte rau?

Ai avea curajul sa propovaduiesti

Orisice apoi tu ai sa patesti?



Se mai fac minuni prin a ta lucrare?

Mai invie morti,mai seaca o mare?

Domnul e acelasi si El poate da

Putere-n lucrarea fiecaruia.



Sa-L cautam pe Domul in post si rugaciune,

Sa cautam sfintirea orisice ar spune

Cei din jurul nostru si cei pacatosi,

Domnul e acelasi,sa nu fim lenosi.



Caci numai asa te poti bucura

De slujba ce-o faci pentru Slava Sa

Si numai asa Domnu-ar insoti

Cu minuni si semne lucrarea-ti zi de zi.