Poezie Mai este timp...

Mai este timp...



Când atâtea, mari dezastre

Se petrec, sfâşiind planeta,

Poate-i timpul să-nţelegem

Sunetul...ce-l dă trompeta.



Când cugeţi ce se întâmplă

Pe pământ şi-n lumea largă,

Întrebi, Domnul, ce voieşte

S-anunţe în lumea-ntreagă?



’N glas de tunet El vorbeşte

Ca omenirea s-o trezească,

Şi-n chiar prag, de veşnicie

Rostul vieţii să-şi găsească.



Mai este timp, de pocăinţă

Şi harul Său mai stăruieşte,

Pe lângă-o lume răzvrătită

Ce totuşi El, o mai iubeşte.



Nu se va şti, cât timp va fi

Până ce îngeru-şi va-ntinde

Aripile, ca să-şi i-a zborul,

Şi harul sfânt se va închide.



Să preţuim acum favoarea

De-a fi în grija Celui Sfânt,

Sub mâna-I ce-are salvarea

Loc sigur de-acoperământ!



S-avem acel suport puternic,

Hristos, ca piatră a temeliei,

Şi El, ne v-a conduce paşii

Pe calea sfântă, a veşniciei!



Flavius Laurian Duverna

05 aprilie 2010