Poezie Semne antemergătoare

Semne antemergătoare



Când privim, cu îngrijorare

La năpastele de pe pământ,

Se naşte-n minte o-ntrebare:

E un semnal zis de Cuvant?



Doreşte Domnul ca să ştim

Că tot ce-n lume se petrece,

Sunt semne ca să nu pierim?

Să le privim cu sânge rece?



Căci începând cu inundaţii

Ce-n revărsări aduc prăpăd,

Şi sfârşind prin deflagraţii

Oamenii, vulnerabili se văd.



Munţi falnici prin alunecări

Ruine-aduc, venind la vale;

Producând mari perturbări,

Opresc mersul vieţii-n cale.



Cicloane mari, nimicitoare,

Care se nasc pe continente,

Sunt prea mult de grăitoare,

Sunt mărturii deja prezente.



La fel, taifunele şi uragane

Care mereu, se înmulţesc,

În statele de lângă-oceane

Dezastre-aduc, şi pustiesc.



Cutremure, ce se frământă

În focul magmei arzătoare,

Sunt vizate-n Cartea Sfântă

Ca semne ante-mergatoare.



Să fim deci cu luare-aminte

La tot ce-i scris, în profeţii,

Căci timpul ce curge-nainte

Este marcat, de mari stihii!



Să fim de veghe şi în studiu

După Tsunami ce-a trecut,

Căci el se pare un preludiu

Pentru tot ce-i necunoscut!



El poate că a fost semnalul

Care-a dat startul la mânie,

În semn că se retrage harul

Sigur şi-ncet spre veşnicie!



Flavius Laurian Duverna

20 februarie 2007