Poezie Semne de Venire

Semne de Venire



Venirea Ta, Doamne Isuse,

E mai aproape, ca oricând,

Şi profeţii de veacuri spuse

Se împlinesc, rând pe rând.



Atâta amar, şi-atâta groază

E pe pământ în lung şi-n lat,

Şi omenirea-n rău urmează

Drumul pierzării spre păcat.



Căci stricăciunile şi silnicia

Azi, ca şi-nainte de deluviu,

Sporesc în groază, nebunia

Ca-n revărsarea unui fluviu.



Nu mai e bun simţ, respect,

Căci dispărând orice ruşine,

Tot ce e bine, şi ce-i drept,

Luat în râdere, e de oricine.



Şi-n orice zi, răul sporeşte

Crescând în mari nelegiuiri,

Iar omenirea, o năpădeşte

Dezastre-n grele pedepsiri.



Ca şi-n a potopului vreme

Când se-nsurau şi măritau,

Când în injurii şi blesteme

Viaţa cu toţi îşi petreceau,



Aidoma chiar este şi-acum

La începutu-acestui veac,

Când au ales acelaşi drum

Şi-n rău cu toţii se complac.



Şi azi, ca şi-n zilele lui Lot,

Când la fel mâncau şi beau,

Se întinde din nou peste tot

Desfrâu-n poftele ce vreau



Dar fără veste-acea zi mare,

Ea va veni, să împlinească

Sentinţa pentru neascultare

Ca tot răul, să-l nimicească.



Flavius Laurian Duverna

20 februarie 2006