Poezie Intoarcere (2)

acum când mi se zbate suflarea de sub chin

pricep că vrea un dor spre Tine să se-ntoarcă.

pornesc înlăcrimat, păşesc timid, dar parcă

atâtea deznădeji pe-acelaşi drum mă ţin.



un gând apăsător insistă şi mă-ncearcă

şi-aşa de rele stări prin inimă îmi vin,

dar, răscolind plăpând, un viu miros de crin

îmi contureaz-un drum spre-a biruinţei barcă.



pe ţărmul de durere apar împotriviri,

în calea mea sunt spini şi drumul se-ngustează.

deşert e-n piept la mine şi teamă în priviri,



dar, coborând din cer, mă-mbrăţişeaz-o rază

şi-n suflet mă înalţă cu sfinte fericiri,

neliniştea s-a dus, durerea încetează.



o, suflete, tresaltă, ai harul să respiri

un aer răcoros, iubirea ţi-este pază,

aleargă fericit, dar fii atent, veghează,

să nu te-ajungă iarăşi tristeţi, dezamăgiri.