Poezie Credinta mantuitoare

Credinta mantuitoare

de Octavian Sarb





Pe un deal indepartat,

Pe o cruce-nalta,

Sta Isus crucificat,

Diavolul tresalta.



Intr-un deal indepartat,

Sub o piatra mare,

Sta Isus inmormantat,

Diavolul e tare.



Vestea buna s-a sfarsit,

Toti se duc spre casa,

Diavolul i-a amagit,

Linistea se lasa.



Tot ce a facut Isus,

S-a sfarsit la cruce,

A fost, doar, un mic intrus,

Cu un grai mai dulce.



Am crezut ca-I Imparat,

Ce ostire-aduna,

Sa ne scape de Pilat,

S-avem viata buna.



Ca din ceruri, Dumnezeu

Si-a adus aminte,

De robia ce, mereu,

Ne-a facut morminte.



Au murit ai nostri frati,

De sabia straina,

Prin lume-au fost imprastiati,

Far` pace si lumina.



Totusi, cei ce L-au urmat,

Pe-a Lui Cale-ngusta,

Azi rasufla usurat,

Victoria-I o gusta.



E viu Isus, in veci de veci,

Biruitorul mortii,

Te-asteapta-n cer, ca sa petreci,

Credinta-i cheia portii!



Oradea 03 Nov. 2009.