Poezie Drum bun

Prieteni dragi, ce azi porniţi

pe drumul vieţii, amândoi.

O clipă-aş vrea să vă opriţi,

căci ce vestesc e pentru voi!



Prin versul meu acum aş vrea

cununi de gânduri să-mpletesc;

să vă feresc de calea rea

şi-apoi "drum bun" să vă doresc.



Primiţi, cu drag, urarea veche

acum când sunteţi chiar în prag,

când eraţi singuri – sau pereche –

la fel rămâne-mi-veţi de drag...



Aş vrea în gândul vostru-acuma

în noua viaţă să pătrund –

acolo să vă las arvuna

şi fericirea s-o ascund!



Căci bucuria, cât de mare

în ziua nunţii ea ar fi,

tot se-ntâlneşte pe cărare

odat' şi-a suferinţei zi!



E minunată căsnicia

şi-i fericirea mare-n doi,

când e simţită bucuria

că Dumnezeu este cu voi.



Când duhul rău sau supărarea

să vă brăzdeze va-ncerca,

ridică glasul, căci cântarea

tristeţea toată va-alunga.



O! de-aţi avea în voi puterea

ispita certei să o treceţi,

să învăţaţi ce e tăcerea

şi-n ea apoi să vă întreceţi!



Când lipsa-n casă va fi mare

împovăraţi de-ngrijorări,

rugaţi pe Cel ce este tare

să vă descarce de poveri!



Şi mâna harnică a voastră

să lucre-atuncea mai cu spor

având alături ruga noastră

şi Ceru-ntreg în ajutor.



Când unul are-o bucurie

să nu uite a o-mpărtăşi,

chiar orişicât de mică fie

iubirea n-ai să poţi s-o ţii.



Mai bine ţine gânduri rele

în taină ca şi-al tău oftat!

Căci prea puţin în clipe grele

de oameni poţi fi ajutat!



Dar ce v-am spus până acuma

cu-atâta râvnă să-mpliniţi

sunt lucruri care, de când lumea,

chiar de sunt grele, voi le ştiţi!



De veţi vedea familii triste

şi dezbinate-n chip durut,

să ştiţi că nu aceste fapte

o despărţire au făcut.



Nu lucruri mari aduc pieirea,

adesea cele mici o fac.

Nu tot necazul sau durerea

un trainic legământ desfac.



Purtarea ta nechibzuită,

brutală poate uneori,

în lacrimi şi nefericită,

acas-o laşi de câte ori?!



Pretenţii care-s necuprinse

cu înfocare le susţii,

iar ţie de ţi-ar fi pretinse

îndat', jignit, poate-ai lovi!



Ai vrea ca unul tot să facă,

să te păstreze ca pe-un vas.

Cui astfel viaţa să nu-i placă

să fie domn, şi altul sclav!



De sunteţi soţi de-aceştia-n sală

v-o spun cât pot de răspicat:

îndreaptă azi a ta greşeală

şi drumul ce ai apucat!



Iar vouă, care azi porniţi

pe drumul vieţii, amândoi,

vă-ndemn, de rău să vă feriţi

şi pace fie între voi!



Prin versul meu parc-aş mai vrea

şi alte gânduri să-mpletesc...

Dar mă opresc pe calea mea.

Drum bun cu Domnul vă doresc!