Poezie Dimineata invierii

Era o dimineata fara seaman,

Cu soare, flori si bucurii.

Din pomii infloriti se scuturau

Petale roz si liliachii.



Pasarele ciripeau pe ramuri.

Si-apoi pluteau in zbor usor.

Pomii... isi leganau in aer flamuri:

Crengute pline doar de flori.



Vantul caldut si prea molatic

Se misca parca-n vals cu ei.

Ii maingaia mai mult in treacat

Soptind in vers de clopotei.



Maria Magdalena, intristata,

Invasmantata-n falduri negre,

Pasea incet pe calea-nmiresmata

Cu chipul trist si lacrimi grele.



Privea cu-amaraciune inspre pasari;

Erau atat de fericite, pe cand ea,

Daca-ar avea puteri,

De-a ei durere ,ar striga.



Contrariata si surprinsa

De florile de pe carare,

Se simtea-n sufletu-i prea trist, invinsa,

De o durere fara de hotare.



Deodata...zareste mormantul profilat

Alb si stingher, pe un verde crud.

Vazandu-l inima in piept i-a inghetat

Atunci intelesese ca totul e pierdut.



Mormantu-i gol! Ce rautate!

L-au luat pe Domnul din mormant

Si nu e nimeni sa-i arate

Unde L-au pus, pe ce pamant?



Aude parca-n vis , o voce....

E gradinarul negresit

Si poate el ii va aduce

O veste despre Cel iubit.



"Marie"glasul ii sopteste

Si nici nu stie cum? de ce?

Tresare! Sare in picioare

Trezita ca de-o apa rece.



"Rabuni" spune ea in soapta,

"Esti Tu, adevarat si sfant?

Ce bucurie fara margini!

Existi si umbli pe pamant?"



Tragandu-se mai la o parte,

Priveste catre Cel iubit,

Cel ce cu moartea de se bate,

Nu poate fi de biruit.



El este Domnul ei cel drag,

Cel ce avea priviri senine.

Pe El Il astepta in prag

Durerea ei sa o aline.



Deasupra mortii ridicat,

Asemeni unui brav viteaz,

El este Domn adevarat!

Si...lacrimi curg pe-al ei obraz.



Pasarele ciripesc pe ram

Si flori sunt presarate in gradina.

Maria Magdalena alearga cu elan,

Cu inima umpluta de pace si lumina.