Poezie Psalm (Psalmul 57)

PSALMUL 57



*****

La umbra aripilor Tale

Îmi caut Doamne adăpost,

Până trec furtunile rele,

Al zilelor mele gust prost.



Până trec nenorocirile,

Dirijează-mi umbletul mereu.

Strig către Tine Dumnezeule,

În Tine se-n-crede sufletul meu.



Tu-mi cunoști bine, al meu necaz,

Lucrează-n mine neprihănire.

Cercetează Doamne al meu caz,

Ai milă! Și dă-mi izbăvire.



Trimite-mi din cer bunătatea,

Sădește-n mine credincioșie.

Când cei din jur cu răutatea,

Aruncă ocară cu frenezie.



În mijlocul atâtor flăcări,

Nădăjduiesc c-ai să te înduri.

Gura lor ascuțită-n ocări,

Nu trece prin sfințite armuri.



Printre dinți fug suliți și săgeți.

Curg flăcări de ură întețită,

Aștept Doamne să le oprești,

Să nu mai fiu răului țintă.



Peste pământ întinde Slava Ta.

Înalță-Te peste ceruri, Doamne

Pradă celui rău nu mă lăsa.

Rupe lanțurile viclene.



Inima se-întărește în Tine

Cântarea nouă intră în ea.

Mântuirea cântă în mine,

Tu-mi dăruiești iertarea Ta.



Bunătatea Ta se-nalță în eter,

Credincioşia Ta urcă la nori,

Coboră și ia-mă , Doamne în cer,

Slavă să-ți dau din zori până-n zori.



Amin!