Poezie Robi fericiti

ROBI FERICIŢI



Doar robii ce-L slujesc pe Miel

Cu multă-ncredere şi zel

Cunosc valoarea mântuirii

Şi taina harului divin

Ei cuceresc îndemnul firii

Şi-s tari când vine orice chin.



Lor le-a spălat interiorul

La crucea jertfei, Salvatorul

Şi-acum se duc pe-a Lui cărare

Convinşi că actul Lui ceresc

I-a scos din crunta-ntunecare,

Din laţul traiului lumesc.



Trecutul lor e îngropat

Au viitor asigurat

Sunt liberi; totuşi ataşaţi

Prin legăturile iubirii

De Domnul lor şi de-ai Lui fraţi

Şi poartă straiul dezrobirii.



O, ce-mpliniri trăiesc de când

Nu mai păşesc orbecăind

Prin lumea stărilor precare!

Căci dependenţa lor de Cer

I-ajută-n orice încercare

Şi naşte trai plăcut, prosper.



I-a smus Hristos din bezna densă

(C-a Lui iubire e intensă)

Păşesc spre ţel, despovăraţi

De vină, teamă şi ruşine

Au fost, pe veci, eliberaţi

Şi ’nalţ-acum priviri senine.



Doar robii ce-L slujesc pe Miel

Cu-ardoare, pasiune, zel

Sunt dezlegaţi de patimi grele

Prin Adevăr şi prin Cuvânt,

Privesc cu dor aprins spre stele

Şi nu-s purtaţi de-al lumii vânt.



Noiembrie, 2009