Poezie Iertare până când?

De mâna-mi apucă

păcatul fierbinte

Tu mă ierţi;



De ochii-mi adulmecă

şi simt desfătarea

Tu mă ierţi;



De gându-mi caută clipa de mâine

să prindă deşertăciunea-n palme

Tu mă ierţi;



De picioru-mi alunecă

şi aleargă pe cărări pierdute

Tu mă ierţi;



De inima-mi suspină

după zidiri din cenuşă

Tu mă ierţi;



De gura-mi grăieşte cuvinte

ce taie-n măreaţa lumină sălăşluită

Tu mă ierţi;



De urechea-mi se pleacă

spre şoapte din zorile ce se destramă

Tu mă ierţi;



De şapte ori mă ierţi,

şi de şaptezeci ori câte şapte,

dar poate fi mâine

când

mâna şi ochii,

gândul şi piciorul,

şi inima

şi gura

şi urechea

vor trebui să răspundă

când li se va spune:

tu cine eşti? Căci nu te cunosc.