Poezie Zorile

Zorile





Zorii zilei care vine,

Si alunga noaptea grea,

Cine poate sa le-adune,

Sa le stranga-n fata Ta?



Dar noi Doamne nu avem

Recunostiinta pentru multe,

Ce le faci si ce suntem.

Pentru grija de Parinte.



Iti multumim ca Tu lasi zorile,

Sa se coboare unde-s florile.

Sa lumineze tainice carari,

Si ne lasi har si binecuvantari.



Nu aveam un drept anume,

Dar Tu lasi astazi zorile,

Sa treaca iar o zi in lume,

Si ne-nmultesti splendorile.



Dai unora, sa mai adune lacrimi,

Intr-un burduf si Tu il controlezi.

Si ai un semn cat sa se umple,

Ca sa Te scoli apoi si sa lucrezi.



Tu esti vrednic de cinstire.

Ca un parinte-ngrijorat,

Doamne in a Ta iubire,

Lasi zorile ca graul semanat.



Si eu le-am prins scriind de zor,

Cu pana pe hartie mai usor.

La geam stateam si cugetam

Miracolul pe care il vedeam.



Nu sti nimic si stai gramada,

Si te gandesti ce o sa se vada?

C-apoi sa te prinda subtil,

Si vine-ncet, atat de-abil.



Si toata noaptea se destrama,

Ca tesatura de pe rama.

Cu fire slabe de oricare,

Ce stau sa cada din stransoare.



Si eu aplec privirea spre creion,

Pui virgula sau ma gandesc la om.

Ea, vine-ncet, sireata, inspre mine

Ca sa arate ce facea mai bine.



Dorea apoi, sa faca galagie

Sa dea semnal si zorile sa vie.

Si s-a deschis spre cer, sa iasa zorii,

Sa se coboare strabatand si norii.



Trasau batuta pe ogoare,

Un pic mai sus de straja calatoare,

In care parte a fugit nauca?

Aceea intunecime, habauca.



Ca nu se mai gandea deloc,

Si se ferea de toate, ca de foc.

Si murmura si ridica povara,

Si se-nchidea acolo unde-i scara.



C-apoi sa pacaleasca pe oricine,

Care e treaz si gandul iar ii vine.

Dar, aceea-noptare de altadata

E tot asa de inorata.



Si numai zorile-o opresc

Din mersul ei atata de firesc.

Si sa se-ascunda cauta binisor.

-"Ia vezi mai frate, nu e in pridvor?"



Sau tu dormi inca? te asteapta,

Cel ce sade sus in partea dreapta.

Zorile sa te-nsoteasca,

Iarba sa infragezeasca.



Doina glasului sa te primeasca,

Dar mai sus, noi nu am merita?

Cine le stie? si de ce-i asa?



N-o fi neantul, sau Bing Bangul cel,

Ce azi masoara lumea si pe ea in el?

Dar de doresti sa sti, deschide Cartea,

Ce sta pe masa ta si fa-ti tu partea.



Ca sa primesti de sus invatatura,

Sa fi tacut si nu slobod la gura.

C-acele raze, ce lucreaza-n fire,

Cand zorile coboara aici in omenire.



Amin