Poezie Bucuria Mariei- poezie pentru copii

Maria se duce cu pasul grăbit

să vadă mormântu-n grădină,

să vadă pe Domnul ce-atât l-a iubit,

pe Cel ce-a iertat a ei vină.



,,O piatră atâta de mare şi grea

opreşte intrarea-n mormânt.

Şi oare cine-ar putea să o dea

la o parte să-l văd pe Cel Sfânt?"



Ajunge-n grădină. Rămâne uimită:

mormântul e gol... pe Domnul l-au dus!

Începe să plângă. Adânc e mâhnită.

,,Grădinarule, spune-mi, unde l-ai pus?"



Deodată Isus îi apare în faţă

şi-o strigă pe nume:,,Marie!".

Şi-acum ea aleargă cu vestea măreaţă

o lume întreagă să ştie:



,,Bucuraţi-vă dar, Isus este viu!

Chiar eu l-am văzut în grădină!

Spuneţi mai departe la cei ce nu ştiu

că moartea nu poate să-l ţină!"