Poezie Am un dor

Am un dor



Nu e comod sa te implici,

In randul celor de aici.

Cand ei nu vad ca ai ceva

Si vrei sa spui cu vorba ta.



Nici sa fi mai rasarit,

In fata celor ce-au trait,

Sub umbra locului in care

Demult au fost in cercul mare.



Nu te accepta si deoparte,

Eu vad ce sunt acei ce toate

Le trec in randul doi facand,

Un loc celui din primul rand.



Daca vrei sa zici ceva

Vei fi luat si peste prag,

Iti dau mana politicos,

Zicand sa stai acolo jos.



Ca legi sunt doar pentru fatada,

Si cine vine o sa cada

Oricand vazand ce se vorbeste

Si cat de mult se implineste.



Tare as vrea sa vad finalul

Cand vine Domnul sfant la malul

Unde suntem noi adunati,

Si cat de multi vor fi luati.



Ca am stiut ce sa-mplinim,

Dar ne oprim sa judecam,

Si nu avem de ce ne teme,

Cand judecata va incepe?



Deci nu te poticni de cei,

Ce au facut cu zorzonei ,

O slujba si au fost stilati,

Dar de Domnul, lepadati.



Ca in smerenie se intra,

Acolo sus pe usa stramta,

In care Isus va lasa,

Pe cei ce-au ascultat candva.



Caci dreptarul din scriptura,

Este valabil inca jos,

Si ne da invatatura,

Cum sa venim noi la Cristos.



Am de aceeia si eu dorul

Cand se va-nalta poporul,

Sa fiu intre cei mantuiti,

Si sus in cer de El primiti.



Acolo voi afla raspuns,

La intrebari care-au ajuns,

Sa tina mintea-n framantare,

De ce vrea Domnul pe carare.



Si atat eu am sa-I spun,

Ca a fost milos si bun.

Ne-a dat putere sa-nvatam

Si-ntelepciune sa avem,



Sa ne silim sa fim curati,

Si la cuget nepatati.

Si daca se duc toti cum vreau,

Eu stiu ca sus in cer, sa stau,



Imi trebuie sa fiu in viata,

Cum e Isus, sa-L vad in fata.

In clipa cand din vesnicie,

Domnul meu va fi si mie,



Pregatit sa ma-ntalneasca,

Sus in tara cea cereasca.



Amin