Poezie Atâtea flori...

Atâtea flori…



Atâtea flori,...sunt primăvara

Şi-atât de verde-i pe câmpie,

Şi-nveşmântată, acum e ţara

Şi-n cânt tresaltă, în bucurie.



În crengi atâtea flori mărunte

Îmbracă pomii-n straie dalbe,

Şi din câmpii, până la munte

Un şir fluid, străbate în salbe.



E-atât de drag peisajul dulce

Ce sub priviri se desfăşoară,

C-astfel în suflet el ne-aduce

Gândul scump de primăvară.



Ea-i cel mai sublim anotimp

După trecerea iernii geroase,

Când n-ai răgazul si răstimp

S-o vezi în straiele frumoase.



Marea speranţă, spre înnoire

E şi-a omului, ca şi-a naturii,

Şi-n planul sfânt de mântuire

Poate schimba starea făpturii.



Şi poate da, un alt sens vieţii

Sperând în sus către-apogeu,

Spre zorii scumpi, ai tinereţii

Ce-i vom trăi,...cu Dumnezeu.



Flavius Laurian Duverna

17 martie 2010. Stia- Italy