Poezie Sperând...

Sperând…



Sperând...voia-Ţi, a-ndeplini

Cu mintea cuget zi şi noapte,

Căci Doamne, spre a împlini

Cuvântul Tău-n-a mele fapte,



Să-mi dai putere-nvingătoare

Spre-a-nvinge-orice lucru rău,

Şi-n viaţa mea cea trecătoare

Să mă supun, sub braţul Tau!



S-observ că n-am numica bun

În firea mea cea pământească,

Unde tacit păcatul cel străbun

El ar vrea, ca să mă biruiască.



Dar Tu o Doamne, fii cu mine

Să nu mă laşi, singur în luptă!

Şi braţu-ntinde spre-a mă ţine,

În străduinţa-mi, ne-ntreruptă!



Căci fără Tine, Doamne sfânt

Toată-ncercarea spre a-nvinge,

Luptându-mă pe-acest pământ

Să urc mai sus, ea se va stinge!



Şi-oi vede atunci, că e-n zadar

Nu voi putea-n starea firească,

Deaceea lasă-mi, -n-al Tău har

Puterea Ta…să mă-nsoţeasca!



Flavius Laurian Duverna

14 martie 2005. Stia, Italy.