Poezie Ieși din frământarea vieții

Ai nevoie omule

de atmosfera cea cerească,

Ce toate nevoile

poate să ți le-mplinească.

Prezența Dumnezeiască

îți lămurește tainele...

Rezolvă problemele

și poate să te izbăvească

Din toate necazurile.



Ieși din frământarea vieții,

Ieși din vălmășeala lumii

Și-n răcoarea dimineții

Spune-I Domnului Luminii

Care-ți e starea inimii,

Care-s cauzele tristeții...

Căci El, Părintele iubirii

Și Domnul Eternității,

Te ia-n brațele-I Divine

Și-ngrijește-n veci de tine.



Stai cu Dumnezeu la masă,

stai de vorbă și Îi spune

Tot ce sufletu-ți apasă

și orice frustrațiune...

El E singurul ce-I pasă,

El te-ascultă cu răbdare

Și cu nici un chip nu lasă

să te frângă vre-o-ncercare

Ori vre-o mână dușmănoasă.



O, nevoia sufletească

nu-i alt chip a fi împlinită

Forma ei Dumnezeiască

doar cu Domnu-i fericită!

Doar atmosfera cerească,

din prezența Domnului

Are har să împlinească,

nevoia-adâncă a sufletului

Și pe veci să-l fericească.



Zaragoza 19/08/2012

de Ioan Hapca (Ionică)